the job of having a life.

schimbare!

2010-07-25T05:29:00.000-07:00

Salutare,

Nu am mai postat de mult. M-am lasat de blogging pentru ca nu mai gaseam niciun motiv serios sa mai postez ceva.

Insa acum am gasit un motiv sa imi creez un nou blog: http://catalindia.wordpress.com
De acum in colo doar acel blog il voi mai folosi.

La revedere si numai bine,

Catalin

De ce trebuie să existe cocalari?

2009-11-11T03:03:00.000-08:00

De ce trebuie să existe cocalari?
Voi scrie o carte pe tema asta.

(Coming soon)

Liceele din Brasov se "internationalizeaza"

2009-10-28T10:12:00.000-07:00

Organizaţia studenţească AIESEC Braşov reuşeşte pentru a patra oară să aducă tineri de pe alte continente în cadrul unui proiect internaţional pentru liceele braşovene.

Proiectul educaţional World Citizenship este renumit în rândul liceelor, dezvoltând potenţialul tinerilor. Ediţia din noiembrie se numeşte Level Up! şi încadrează atât parte de teorie cât şi practică, în care elevii vor colabora cu alte ONG-uri şi vor fi puşi în legătură cu mediul internaţional din Braşov.

Vor fi susţinute şi sesiuni interactive în limba engleză, în urma cărora elevii vor realiza proiecte de voluntariat care vor fi aplicate în ONG-urile din Braşov, în funcţie de nevoile acestora.

La finalul proiectului, la început de decembrie, AIESEC Braşov, parte componentă a celei mai mari organizaţii de tineri din lume, va aduce în cadrul unui mare eveniment o serie de internaţionali care vor realiza un târg de culturi, tradiţii şi artă culinară.

In cadrul aceluiaşi eveniment va avea loc o mini-conferinţă în care aceştia, împreună cu ONG-urile braşovene şi elevii participanţi la proiect vor încerca să soluţioneze problemele de adaptare ale tinerilor internaţionali în România.

Pentru mai multe detalii intraţi pe http://wc.aiesecbv.ro

AIESEC este o organizaţie prezentă în peste 100 de ţări, numărând peste 35.000 de membri şi având un puternic impact în societate prin numeroasele sale proiecte şi prin dezvoltarea potenţialului de lider al membrilor săi.

"Cantecul beat"

2009-10-08T07:36:00.000-07:00

Postez o poezie care imi aminteste de filosofia lui Nietzsche. De ce? Pentru ca mi-a placut. Pentru ca vreau sa am ceva de Nietzsche pe blog. De ce? Pentru ca nu e ceva ce trebuie trecut cu vederea.

"Asculta, omule firav,
Ce spune miezul noptii grav?
-Dormeam, dormeam asemeni unui tanc
Si iata-o voce ma trezi:
O, universul e adanc,
E mai adanc decat are crede o zi.
Adanc sunt ale lui dureri -
Dar bucuria-i mai adanca decat toate:
Durerea zice: Piei!
Dar bucuria vrea eternitate!
- ea vrea adanca, grea eternitate!"

Friedrich Nietzsche - Asa grait-a Zarathustra (1884)

T-e iubesc printes-o,!

2009-09-24T12:02:00.000-07:00

Dedic aceasta poezie celor care au terminat de mult liceul si nu stiu sa scrie corect romaneste.

T-e iubesc printes-a me-a,
Ca la fel cum luna iese
Asami iese iubirea.

Ochiii tai ca niste stele
S-e priveste un pe altu
Ca cum ascult eu manele
Asai ceru de albastru.

Eu t-easi lua cu minea casa,
S-ami pui de mancat pe masa
Si s-ami fii a me-a mireasa.

M-a innec in ochiii tai;
Si de dor eu numai pot
Ceru plange ca tu pleci
Si m-a chinui s-a uit tot!

Poza noastra a-m scoso din rama de aur
Melodia noastra m-iam sterso de pe calculator
Dar, inima m-ia ramas plina cu lacrimi
Si nu m-ai pot trai de dorul tau...

In ultimul timp din ce in ce mai multi studenti demonstreaza ca nu stapanesc ortografia limbii romane. Cele mai frecvente greseli pe care le-am intalnit pana acum sunt: "SA LASA-TI", "SA DA-TI", "A-TI FOST", "MI-E IMI PLACE", "SA TRIMITE-TI". Pe fiecare am intalnit-o de cel putin doua ori.
Daca nu v-au ajuns 4 ani de scoala primara, 4 ani de scoala generala, 4 ani de liceu, 20 de ani de vorbit si 15 de scris romana pentru a invata macar regulile de baza ale limbii noastre natale, sa nu va mai mire ca avem o imagine asa proasta peste hotare.
Daca noi, tinerii, nu suntem stapani nici macar pe limba pe care o vorbim, cum o sa putem fi stapani in viitor peste tara pe care in prezent o mostenim?

Cred ca, in viitorul indepartat, istoria va inceta sa mai fie scrisa ca o sa devina prea "complicat" si "plictisitor". Singurele izvoare istorice vor fi arhivele emisiunilor de stiri din trecut. Iar cartile o sa fie doar pentru colectionari.

Betia

2009-09-16T05:08:00.000-07:00

Viata-i o betie trista,
In lungi drumuri se despica;
Suflu mucii in batista
Si mai iau o dusca mica.

Incepand de dimineata,
Beat de viata eu ma scol.
Caci de-alcoolul este viata
Eu traiesc, nu beau alcool.

A fi beat e-a fi in viata
Si-a fi-n viata e-a fi beat.
Fiecare strop ma-nvata
Sa devin si mai barbat.

Dar cand ma tarasc spre bar
Si e ultima comanda,
Viata-mi pare un calvar,
Portofelul, o ofranda.

Fac scandal, ma da afara,
Si ajung acasa-n zori.
Toata lumea-mi spune iara:
"Cu alcoolul te omori!"

A fi beat e a fi viu
Si-a fi treaz e a fi mort;
Viata e betie, stiu...
Atunci moartea-i doar un sport.

Eu mai iau o dusca mica,
Suflu mucii in batista.
Sfantul Petru o sa-mi zica:
"Viata ta a fost chiar trista!"

Costica Brehar, sofer de autobuz. Cu oameni.

2009-09-15T08:28:00.000-07:00

Locul 7: Berenbrau (HappyFish.ro)
Vezi mai multe video din Reclame

ilogisme4

2009-09-15T06:47:00.000-07:00

De precizat ca acest text e rescrierea unui tratat de-al meu din clasa a XII-a care porneste de la urmatorul citat:

"Instabilis tellus, innabilis unda"

Scriu aceste randuri in incercarea stabilirii unei relatii dintre intelegerea naturii umane, ceea ce e aparent o imposibilitate, si sensul vietii. Initial pare ceva foarte general, o tema lipsita de concluzii si abordari serioase. Eu personal daca as vedea acest tratat pe undeva nu l-as citi. Mi s-ar parea o prostie sa-l citesc. In schimb, sa-l scriu chiar eu mi se pare o idee foarte tare.
Pentru abordarea acestei probleme, e nevoie mai intai sa cunoastem pe cale rationala ce presupun aceste doua concepte.
Un asa zis "sens al vietii" a pus probleme filozofilor dintotdeauna. Au aparut intrebari, dintre care cateva au primit raspunsuri, dintre care cateva au ridicat alte intrebari. Geneza intregii vorbarii ce tine de problemele acestea "inabordabile" recurge la gasirea unui sens al omului in lume, al lumii in cosmos, al cosmosului in om. Sa ne referim mai intai la aceasta existenta, din perspectiva rationala, prin atribute fizice.
Plecam de la experienta originara si ne intrebam ce semnificatie are afirmatia "un lucru este". Prima data cand desemnez "a fi" ma gandesc la caracterul utilitarist al lucrurilor. Este tot ceea ce vad si simt la atingere, tot ceea ce sta la dispozitia mea, tot ceea ce pot manipula si tot ceea ce pot folosi pentru a-mi atinge scopurile. Da, e egoist, da... sunt egoist si in acelasi timp sunt general si obiectiv in gandire. In al doilea rand, tot cand zic "a fi" privesc aceleasi atribute ale lucrului in cauza definite pentru cel de langa mine. Ma gandesc la felul cum el gandeste la fel cum m-am gandit eu, in raport cu lucrul care ne sta amandurora la dispozitie. Generalizand, presupunem ca toti indivizii speciei umane sunt inzestrati cu aceasta atitudine. Suntem o rasa de egoisti.
In concluzie, obiectul exista prin tot ceea ce punem noi in el - camp al posibilitatilor noastre. Aceasta este lumea empirica, iar noi avem certitudinea ca ea se rezuma, exclusiv pentru noi, la tot ce vedem si ne referim zilnic. La tot ceea ce schimbam noi astazi, ne vom referi maine ca fiind tot ce schimbaseram ieri, ramanand schimbat pana cand intervenim cu o alta schimbare probabil maine. E cam ignorant, ce-i drept. Suntem o rasa de ignoranti.
Percepem sensul care ne inconjoara prin cunoasterea noastra atat de limitata, ca fiind doar o simpla intersectie la nivel spatio-temporal a tuturor experientelor dependente exclusiv de mine, caci LUMEA INCEPE SI SE TERMINA CU MINE. Lumea exista doar pentru mine, eu sunt lumea iar lumea sunt eu, lumea neputand lua alta forma independenta de MINE decat dupa ce eu nu mai sunt. Dar odata cu moartea mea, moare si lumea. De mii de ani am ignorat acest fapt: se intampla cate o apocalispa de fiecare data cand moare un om. Se intampla cate un big bang de fiecare data cand se naste un om. Suntem niste Adami si Eve ignoranti la faptul ca traim in cea mai interesanta si fascinanta perioada in care am fi putut vreodata sa ne imaginam ca am putea trai. Suntem orbi, surzi si muti la miracolul vietii - nu realizam cat de mare e minunea de "a fi", pierzandu-ne timpul intrebandu-ne de ce suntem. De ce pierdem vremea, suntem plictisiti de viata si murim repede? Suntem o rasa care nu se doreste pe sine.
Ignoram caracterul intalnirii noastre originare cu lumea, intretinem doar afaceri la nivel ontologic cu ea, experienta noastra in aceasta lume fiind imposibil de conceput pentru noi a priori.
(Aici urmeaza partea aia din tratat in care incep sa aburesc dand definitii sensului, dand ipoteze concluziei nasterii unui om. Nu voi reproduce si aceasta parte)
Blaise Pascal a scris odata o lucrare despre spiritul in geometrie. Nu am citit-o, dar suna interesant. Adica... nu asta caut de ani de zile chinuindu-ma cu matematica si filozofie, logica si probabilitati, literatura si droguri halucinogene?? De ce a scris Pascal o asemenea lucrare? Ce stia el in plus fata de noi? De unde a avut timp sa afle anumite lucruri pe care dupa ce le-a publicat l-au facut celebru, cand eu si o alta mare de oameni ne chinuim o viata intreaga sa gasim ceva relevant si dam doar de banalitati si adevaruri demonstrate de altii inaintea noastra. Omul, in general, ignora aceste probleme. Suntem o rasa de miserupisti.
Adevarul este un apel catre fiinta, si nu fiinta este un apel catre adevar. Deci adevarul ne gaseste pe noi si nu invers. Dar asta presupune anumite conditii - sa acceptam ca tot din jurul nostru exista, ceea ce nu e greu, dar urmeaza sa fim atenti la tot ce e in jurul nostru ca fiind ceva relevant de care ne putem folosi. Abosult tot. Orice. Oriunde punem mana ar trebui sa putem sa gasim ceva ce sa ne foloseasca pe viitor. Si acum un exemplu la care presupun ca se gandesc toti care au ajuns cu lectura pana aici si sunt plictisiti de moarte de balivernele mele - daca iti bagi mana in cacat, iti poate folosi pe viitor? DA! Cine stie cum iti poate schimba cursul restului vietii? Dupa ce ai scos mana din cacat, primul gest ar fi sa o mirosi. Eu asa as face. Urmeaza sa iti fie scarba. Depinde de ce fetish are fiecare. Apoi un om normal s-ar duce sa se spele pe acea mana. De aici o serie intreaga de evenimente posibile. Din aceasta aparent simpla succesiune de actiuni, orice poate interveni schimbandu-ti viata. In fond, si simplul fapt care te-a determinat de la bun inceput sa iti bagi mana in acel cacat te-a redirectionat de la a nu o face si a face altceva in schimb la a o face totusi, ca doar ce... nu e voie?
Da, aici de obicei se rade. De mine si de prostia mea.
Apoi urmeaza partea in care va spun ca suntem permanent inconjurati de librarii si biblioteci pline de sensuri si non-sensuri care asteapta sa fie intelese... pentru ca acel orice care poate fi gasit in mediul inconjurator ne poate indrepta catre a descoperi ceea ce cautam de la inceput - adevarul, sensul vietii, numele lui Dumnezeu, Sfantul Graal si tot ce omenirea cauta cu atata disperare de secole intregi, de parca ar fi ceva ce a avut odata si acum a pierdut. Sau poate ca asa a fost - lumea avea odata tot ce se cauta azi, doar ca... le-a pus undeva si a uitat unde. De-asta le cautam acum.
Nimeni nu o sa stie niciodata nimic despre nimic la fel cum cineva o sa stie intotdeauna totul despre tot. E ca si cum ai spune: exista Dumnezeu la fel cum nu exista Dumnezeu.
Cunoasterea si intelegerea naturii umane se refera la tot ceea ce omul cunoaste si tot ceea ce omul e pe cale sa afle, dar in niciun caz la de ceea ce se indoieste omul. Facand suma tuturor certitudinilor umane nu obtinem nici a miliarda parte din cunoasterea pe care omul e pe cale sa o afle, iar calculand suma tuturor tendintelor umane de a cunoaste nu obtinem decat a miliarda parte din ceea ce omul nu stie inca deloc.
Incheierea din tratatul meu a fost penibila si seaca - dupa atatea pagini de abureli in care incerc disperat sa demonstrez ceva si sa dau sensuri non-sensurilor, concluzionez ca nu se poate determina ce am incercat initial sa aflu si ca asta e. Doamne! Se vede ca pe vremea aia inca nu facusem cunostinta cu cititorii mei.
In orice caz, niciodata o incheiere nu poate fi pusa la indoiala altcandva decat in momentul scrierii textului.
Si vorbind de incheiere, iata aici se finalizeaza, spre bucuria cititorilor care au ajuns pana aici fara sa adoarma, capitolul vietii lor in care si-au ocupat o parte a timpului citindu-mi gandurile. Sa nu mai cititi nimic astazi. Cititul apare ca o nevoie de a gasi un adevar, dar se finalizeaza cu dezamagirea ca acel adevar nu a fost gasit. Asadar, cititi doar din nevoie si nu din necesitatea de a va ocupa timpul. Bucurati-va de viata, cititi-va viata voastra si cititi tot ce va inconjoara - profitati din plin de existenta voastra, caci, dupa cum am mai tot spus, aceasta este cea mai incitanta perioada in care am fi putut spera vreodata sa fim in viata. Si lucrurile abia acum incep.

roc problem

2009-09-09T13:06:00.000-07:00

Faceti click pe imagine!

Pale Blue Dot

2009-09-06T14:14:00.000-07:00

Here's something to think about: a paragraph from Carl Sagan's book Pale Blue Dot: A Vision of the Human Future in Space (1994), read by him:

And this inspired the Irish band Ice Core Scientist on making this video:

dopamine

2009-09-06T12:52:00.000-07:00

i think that after tidal waves of books and television
after years and years of online time-wasting
after temped centuries of history
fallen from the voyage of discovery
we did not became even close philosophers
neither scientists nor intellectuals

i think that in the obscene clothing of the poets
filled with flaming hearts and flogging skins
neither we found ourselves gods of creation
nor authentic lovers
not even close of inventing a new angel to pray to

i think that we can tell this story
as lime sowers of our own dreams
neither age has brought us wisdom
nor faith has brought us tears

i think this is our way home
painting virgin Marys
always asking where to go
always fading back our wishes
granting our struggle through
God's permanent question
which we neglect saying "not yet"

i think this story can be told in the dark
where words capture wings
and fly around like little angels
confused on their journey to knowing all the answers

i think we will post our prayers online
and wait for millenniums of internet to cover our guilt

ilogisme3

2009-08-19T09:33:00.000-07:00

Natura este un sistem fizic care respecta legile fundamentale ale fizicii, legi care guverneaza comportarea fiecarui obiect din lume. Datorita acestor legi s-au facut incredibile descoperiri tehnologice.
Omul este si el un sistem fizic, un aranjament complex de molecule de carbon; omul este mai mult apa, dar tocmai comportamentul omului este o exceptie de la legile fizice de baza. Asa ramane sa para ca ori Dumnezeu stabileste dinainte tot ce e omul pe cale sa faca, ori ca aceste legi fizice guverneaza totul. Dar indiferent de varianta, omul e privat de libertate. Aici intervine problema liberului arbitru... Toti ignoram intrebarea individualitatii considerand-o o naiva anecdota istorica, o intrebare retorica... "cine sunt eu, cine esti tu". Cine esti tu este mai degraba rezultatul alegerilor libere pe care le faci, alegeri in urma carora esti privit intr-un anumit fel in societate. Indiferent de imaginea noastra in fata celorlalti, intrebarea tot ne ramane in fata. Incepe sa para ca toate deciziile noastre sunt o farsa facuta de un mare regizor a tot ceea ce experimentam pe parcursul calatoriei noastre prin viata.
Uitati de fapt cum sunt generate aceste asa zise "libere alegeri" ale noastre:
Neuronii emit un semnal catre sistemul nervos, care la randul lui il trimite catre fibrele musculare. Printr-o astfel de activitate electrica la nivel cerebral, am ajuns, spre exemplu, la brat, care executa comanda primita. Toate acestea se clasifica drept legi fizice. De fapt, alegerea noastra a fost o joaca la nivelul particulelor subatomice, in conformitate cu aceste legi de baza. Si acum, noi credem ca avem anumite abilitati de a face anumite lucruri, insa aceasta demnitate ne este pusa sub semnul primejdiei. Vreau sa spun ca miscarile noastre sunt atacate de poza mecanicii cuantice, careia, inaparent, ne inchinam din necesitate.
In orice caz, nu e motiv de ingrijorare. Totul e doar o teorie probabilistica, e haotic, nu e deterministic. Asta ne va lasa pe noi sa intelegem liberul arbitru. Privind corpul fizic in ansamblu, nu ajuta la nivel molecular, dar acest proces infinitezimal este absurd in acelasi sens in care este imprevizibil. Problema cu libertatea ramane la nivel probabilistic, din nefericire, rezultand ca liberul nostru arbitru ramane la nivelul unei activitati intr-un sistem haotic. Nu putem ignora aceasta consecinta. Trebuie sa gasim loc in vederea noastra asupra unei lumi contemporane alcatuita pentru persoane, si nu corpuri. Trebuie sa facem loc individualitatii.
Numai ca astfel ne indreptam catre acelasi sistem simetric al problematicii referitoare la vechea noastra anecdota "naiva": cine sunt eu, cine esti tu...

ilogisme2

2009-08-19T09:15:00.000-07:00

Rock on. Plec de la Vodoo Child al lui Hendrix scriind aceste randuri. Plec de la ceva ce consider eu, momentan, o extensie a personalitatii mele. Mica mea fereastra catre lume. Acum, s-ar putea sa nu intelegi, poate nici n-o sa fii de acord. Ideea e sa te mentii intr-o stare de plecare, in timp ce sosesti mereu. In felul acesta, castigi timp la revederi. Treci peste formalitatile de rigoare. Iti construiesti singur drumul pe care vrei s-o apuci. Gandeste-te ca inainte sa te nasti aveai in mana o cutie de creioane colorate si ai fost pus in fata unei foi albe. Nu conteaza cat de multe creioane sunt, nici cat de mare e foaia. Nu conteaza nici sa respecti vreo conventie. Nu te uita la linii, sa fie ele drepte, nici la contur. De fapt, nici macar nu te mai uita la conturul foii! Iesi din pagina, coloreaza pe langa ea, coloreaza pe tine, coloreaza in sus, in jos, in toate directiile pana cand te-ai zbatut indeajuns de tare ca sa patrunzi in afara fiintei care tocmai ti-a dat viata. Ai ajuns, astfel, in mainile unor straini, cu ochii inchisi, tipand. Ai reusit, dar in acelasi timp ai si uitat ce ai colorat mai devreme. Cu totii uitam, dar stim dupa o vreme ca acea cutie de creioane colorate ne-a determinat restul cursului vietii.

ilogisme1

2009-08-19T08:26:00.000-07:00

eu nu m-am intalnit pe mine inca.
dar avantajul de a ma intalni cu altii intre timp
este ca poate, vreodata, unul dintre ei
ma va prezenta pe mine mie insumi.

noi suntem autorii eului nostru,
ca intr-un imens roman de Dostoievski in care protagonistii sunt clovni.

lumea noastra,
lumea in care traim...
nu e altceva decat un examen pentru a vedea daca ne ridicam la nivelul experientelor directe.

tot ce vedem cu ochii nostri
vederea noastra
e un test pentru a vedea daca putem vedea dincolo de ea.

materia este un raspuns al curiozitatii noastre
confuzia este materia vitalitatii noastre.

as fi preferat de o mie de ori sa particip direct la viata
decat sa stau aici sa scriu randurile astea.

Bansky vs Bristol Museum

2009-08-03T08:03:00.000-07:00

Un tur prin expozitia lui Bansky, regele artei stradale, organizata la Bristol Museum, in orasul lui natal. Dublu-click pentru fullscreen. Enjoy!

povestiri cu talc part I

2009-07-06T03:46:00.000-07:00

Mi-aduc aminte cu lacrimi in ochi de o povestioara pe care-am citit-o in frageda si virgina copilarie, nu mai stiu pe unde, despre ce inseamna sa fii intelept. Spunea cam asa...

Un tata aflat pe patul de moarte ii cheama la el pe cei trei fii ai sai si le spune:
- Dragii mei, eu nu o mai duc mult. A venit vremea sa vedem cine ce mosteneste. Ca sa hotarasc asta, am un mic test pentru voi: in spatele curtii e o magazie solida si calduroasa facuta de mine, si doar unul dintre voi se poate bucura de ea. Asadar, fiecare sa vina cu cate ceva, iar cel ce va reusi sa o umple, a lui va fi sa o stapaneasca.
Cei trei fii imediat s-au pus pe treaba.
Vine fiul cel mare cu un cal gras si voluminos si il baga inauntru. Calul se pune intr-un colt si camera ramane pe jumatate goala.
Vine fiul mijlociu cu o caruta cu fan; o descarca in magazie in asa fel incat fanul sa ocupe cat mai mult spatiu, dar nu se face decat un covor de fan, ocupand doar podeaua.
Apare in final si fiul cel mic cu o lumanare mica. Fratii lui rad de el. Dar cand o pune in incapere si o aprinde, se umple camera de lumina. Tatal e mandru.
- Fiul meu, tu ai fost vrednic sa umpli aceasta incapere, asadar tu vei fi cel ce o va stapani.

Adaptata in ziua de azi, aceasta povestire ar avea urmatoarele posibile finaluri:

1)
- Multumesc, tata, spuse fiul cel mic fericit.
Dar stand ei in fata magaziei si vorbind, nu observa cum calul fratelui cel mare care pastea fanul misca lumanarea si o rastoarna, aprinsa fiind. Astfel ia foc tot fanul pus de fratele mijlociu, arde si calul, iar focul se raspandeste si se aprind si peretii, apoi acoperisul. Si asa magazia se darama dinaintea tatalui si a celor trei fii ai sai.
La scurt timp, tatal moare de suparare, iar fiul cel mic se spanzura vazand ca lui nu i-a ramas nimic. Ceilalti doi frati au vandut toata proprietatea tatalui lor si au impartit banii 50-50, fiecare mutandu-se in cate un apartament.

2)
-Multumesc, tata, spuse fiul cel mic fericit.
Apoi acesta incepe sa mature fanul din incapere. A gonit cumva calul si a facut curat dupa el, si tot ce i-a ramas e sa isi comande mobilier. La scurt timp dupa aceea a murit si tatal, iar ceilalti doi fii au fost principalii mostenitori ai vilei in care locuia, impartind frateste cele 8 camere.
Fiul cel mic a locuit singur, cum se cuvenea, in magazia din spatele curtii, cerand din cand in cand invoire celor doi frati ai sai sa foloseasca baia pentru a face cate un dus.

3)
-Multumesc, tata, spuse fiul cel mic fericit. Dar fratii mei? Ei unde vor sta?
- Celui mare i-am inchiriat un apartament in centru, iar celui mijlociu i-am dat niste bani si se muta cu prietena lui la Bucuresti, are ea un apartament acolo.
Fiului cel mic i se intuneca privirea.
- Pai si eu nu vezi ca stau cel mai rau aici? Intr-o magazie?! Cum indraznesti sa ma lasi pe mine aici?...
Tatal ridica din umeri, iar fiul cel mic intra nervos in magazia lui, trantind usa.
Era atat de suparat pe tatal lui, incat nici la inmormantarea acestuia nu a participat. Se spune ca a trait ca un pustnic dupa aceea. Se spune ca si-a umplut camera de lumanari, si de fiecare data cand se mai implinea un an de la moartea tatalui sau, le aprindea pe toate. A rupt legatura cu fratii lui, care traiau bine, care isi faceau cate un rost in viata. El traia acolo, in magazie, cu lumanarile lui. Se spune ca inebunise, ca avusese mai multe tentative de sinucidere. Ultima dintre ele a fost sa-si toarne ceara de lumanare pe corp si sa-si dea foc, dar nu a reusit ca l-au vazut vecinii si l-au oprit la timp. De atunci nu a mai fost vazut. A disparut cu tot cu lumanarile lui. Nimeni nu a mai auzit nimic de el, iar magazia a ramas parasita.
Vecinii spun cateodata ca, in miez de noapte, vad lumina la geamul magaziei, ca de la o lumanare. Dar pana sa ajunga acolo, lumina se stinge si cand deschid usa, inauntru nu e nici urma de om, nici de lumanare. Se simte doar putin fum, ca de la o mica flacara, recent stinsa.

ce titlu

2009-07-06T03:43:00.000-07:00

dupa lipsa de activitate de mai bine de 2 luni am ajuns la concluzia ca...

e gay sa ai blog.

sau poate doar m-am dezobisnuit eu de el.

pauza

2009-06-06T07:52:00.000-07:00

Nu am mai postat de aproape 2 luni.
Nu am murit. Am avut motivele mele.
Acum ma grabesc, la fel ca intotdeauna.
O sa mai trec pe aici din cand in cand.

.............................................................coming soon

Despre fizica, electrotehnica si alti demoni

2009-04-21T02:01:00.000-07:00

Cine naiba m-a pus sa dau la TI???
Cine s-ar fi gandit ca baiatul care scria poezii si romane inca din clasa a II-a, care a fost pe la olimpiade si concursuri de romana, a editat reviste si a publicat in ziare vrea sa se faca... inginer?! Nu pot spune ca am dezamagit pe cineva prin asta, dar i-am lasat pe toti uimiti. Eram praf in liceu la mate, la fizica nu stiam NIMIC, iar la info abia ma luam 5-ul. In clasa a XII-a lucrurile s-au schimbat putin prin meditatii, dar in sinea mea am ramas acelasi: romana fiind materia mea de suflet. Ajuns la facultate am dat peste ALGAD, Fizica, Electrotehnica, Matematici Speciale si alte rahaturi care sunt foarte interesante, dar... la ce sa le folosesc?
Stau si ma gandesc daca m-au ajutat aceste materii si cat de mult mi-au schimbat stilul de a scrie. De exemplu, ce invat eu dupa o zi obisnuita de facultate?
Formulele din fizica trebuie sa respecte principiul omogenitatii dimensionale - astfel deducem ca sunt corecte. Analiza vectoriala este foarte folositoare in fizica si electrotehnica, cea mai utila operatie pana in momentul de fata fiind cea definita de operatorul nabla, care calculeaza gradientul unei marimi vectoriale ca fiind suma dintre proiectiile derivatelor partiale ale acelei marimi pe axele x,y si z, inmultite fiecare cu tensorul i,j respectiv k. De asemenea nabla desemneaza si divergenta unei marimi, ca fiind suma dintre proiectiile derivatelor partiale ale marimii pe cele 3 axe; rotorul reprezinta gradientul inmultit vectorial cu marimea respectiva si se calculeaza cu ajutorul determinantului matricii patratice avand pe linii cei trei versori, derivatele partiale pe x,y si z si marimea initiala derivata in functie de x, de y si de z. Toate acestea se aplica la curs intr-un interval de maxim 15 minute. Un curs dureaza 1 ora 40 minute, si de regula sunt 2-3 cursuri pe zi.
Printre aceste notiuni matematice strecuram frecvente, oscilatii, pulsatii, decrementi logaritmici, amplitudini, coeficienti Lame, intenstitati, impedante, inductante, permeabilitati si susceptivitati, tensiuni, energii, fluxuri, sarcini, rezistivitati, forte, toate cuprinse in legi, formule, teoreme si leme.
Faraday, Gauss-Ostrogradski, Maxwell, Kirchhoff, Fourier, Ohm, Schrodinger, Fraunhoffer, Huygens-Fresnel, Bel, Kelvin, Feynman, Abel, Taylor, Laurent, Cauchy, Riemann, Green, Euler, Bermoulli, Ricatti, Lagrange, Clairaut, Banach, Jordan sunt acum mentorii mei. Gata cu Eminescu, Blaga, Engels, Schopenhauer, Kant, Bacovia, Manolescu, Noica, Eliade, Cioran, Dostoievski, Tolstoi, Hesse, Gide, Negoitescu, Friedrich, Elliot, Stanescu, Nietsche, Rimbaud, Eco, Calinescu, Camus, Barthes, Lintvelt, Lovinescu si multi altii pe care nu are rost sa-i enumar acum.
Se pare ca am luat o cotitura de 180 de grade. M-am indreptat de la ceva la care eram considerat bun, la ceva la care nimeni niciodata nu mi-a dat vreo sansa de reusita.
Public azi, 21 aprilie 2009 acest post, in speranta ca peste cativa ani voi reveni si il voi reciti, hotarand pentru ultima oara daca decizia de a ma indeparta de literatura atat de brusc a fost ori una dintre cele mai bune decizii ale vietii mele si m-a salvat de la saracie, ori cel mai prost lucru pe care mi l-as putea face vreodata, ingropandu-mi viitorul in activitati care niciodata nu mi-au fost pe plac.

Ce mai gasim pe net de Pasti...

2009-04-20T03:42:00.000-07:00

Dupa atata timp de inactivitate virtuala am hotarat sa deschid din nou sacrul messenger, sacrul yahoo mail, prea maritele torente si nu in ultimul rand blogul, profitand de doua zile de timp liber datorita sarbatorilor pascale foarte plictisitoare cu familia. Asadar, facand putin surfing pe net, dar foarte putin caci restul timpului il dedic jocurilor flash sau lui Godfather 2 (care by the way nu e cine stie ce), am descoperit niste informatii si formatii care merita toata atentia noastra. M-am saturat sa citesc blog-uri cu mult text care de fapt nu spun nimic, si nu vreau sa mi-l transform pe al meu intr-un astfel de blog, asadar profit de acest post sa il mai colorez.
Enjoy!

Un videoclip care spune atatea lucruri adevarate prin care am trecut in scoala si de fiecare data cand incercam sa le resping ma balbaiam in fraze de critica literara:

Am mai descoperit ca tocmai am fost promovat din Power User in Addict! pe filelist. Hmm... Nu-mi suna prea bine :-ss

Un domeniu foarte tare cu povesti interesante, spuse din perspectiva unei foste prostituate, ar fi http://curvette.ro/

Si nu in ultimul rand termin cu un videoclip al aceleiasi formatii Truda, pe care il consider demn de a concura la un festival de scurtmetraje:

In rest am mai descoperit pe net numai pornoace, ale caror link-uri nu le pun aici, folositi-va imaginatia si cautati-le!
Pe mai tarziu

La opera...

2009-03-23T05:27:00.000-07:00

Doi ardeleni, Gheo şi Toder vin la Bucureşti şi se opresc în faţa Operei.
- Mă Gheo, ai fost vreodată la operă ?
- Neam de neamul meu n-o fost !
- Nici eu ! Hai să ne tăpăm înăuntru !
Cumpără bilete, intră şi iau loc. La un moment dat, Toder:
- Mă Gheo, mă, da' pe mine mă taie, mă ! Mă duc să mă cac !
- Du-te măi !
Toder dispare şi se întoarce exact la terminarea actului întâi. Îşi întreabă amicul :
- No, cum o fost până amu ?
- Apăi să vezi : S-o deschis cortina şi acolo pe scena era un pom, o pajişte şi o bancă....Iar pe bancă, o femeie, care, la un moment dat a început să zbiere la noi! Da' zbiera de mama focului! Apoi a venit un bărbat mândru, care urla şi el cât îl ţinea gura... Apoi ei au plecat, ai apărut tu, te-ai căcat la umbra pomului, pe urmă s-o închis perdeaua ş-amu, iaca, aşteptăm să vedem ce-o să mai hie!

amorexie

2009-03-18T13:02:00.000-07:00

Oraşul este beat
Ca ochii unui nebun scăpat pentru prima oară de la azil.

Lumina scaldă geamuri transpirate
Ca pielea uzată a fetelor de pe Strada Roşie din Amsterdam
Pierdute în cimitirul amorului contra cost.

Mâna ta desenează o inimă pe oglinda aburită
Ca un ateu care aprinde lumânări pentru morţi
În ideea că nu se ştie niciodată.

Pielea ta ca un vapor
Se scufundă-n apele celui mai învolburat ocean al somnului
Ca şi cum albul din cearşaf ţi-ar fi inundat trupul
Confundat adesea cu stelele.

Pieptul tău e ca un prizonier
Condamnat că a trăit mai multe zile
Decât un animal dispărut dintr-o rezervaţie de animale îmblânzite
De parcă iarna se încheie odată ce dispare prima zăpadă.

Sunt vinovat pentru zilele în care am spus că nu vreau să se termine niciodată patul
În care ne-am înecat ca două corăbii
Luptând un război veşnic alb
Cu noaptea veşnic neagră.

Prima mea reclama

2009-03-17T14:16:00.000-07:00

Acum doua saptamani strigam "Actiune!" si filmam un prieten cum se trezea din pat, mergea la baie, mergea cu autobuzul si facea alte activitati pe care le face orice student, astfel realizand prima mea experienta in regie de reclama. Este vorba de teasing-ul unui proiect realizat de AIESEC Brasov, numit Youth Development Program, avand ca scop pregatirea studentilor pentru o viitoare cariera, angajarea lor la un targ de job-uri cu renume si posibilitatea de a pleca in stagiu de practica international platit. Ce ar fi necesar sa spun este ca aceasta nu este reclama oficiala a proiectului, aceea fiind la acest link: http://vimeo.com/3727270 (de fapt aici sunt amandoua). Aceasta este reclama in prima forma, editata doar de Paul (cel care si joaca in ea).
Enjoy!

Cast:

Youth Development Program -
proiect realizat de AIESEC Brasov

Regie:
Ionascu Andrei Catalin

Au interpretat:
Bulencea Paul Bogdan
Florea Cristina

Editare:
Bulencea Paul Bogdan

Scenariu:
Ionascu Andrei Catalin

Sunet:
Bulencea Paul Bogdan

Multumiri:
Paiu Diana Ioana
Huntanu Alin Horatiu
Nechita Gabriel
Adam Catalin Ioan

Sadistic Statistic

2009-03-15T10:41:00.000-07:00

Trebuie sa mai pun si cate un post video, ca altfel dau in blog d-ala boring cu prea mult text! Nu fac aluzii la nimeni :P

Uitati cateva lucruri interesante despre lumea in care traim..

Did You Know? from Amybeth on Vimeo.

La prima intalnire...

2009-03-15T10:13:00.000-07:00

La prima intalnire mancasem usturoi si aveam tricou cu "I fuck on the first date". N-am dus-o in vreun bar scump cum fac toti cocalarii cu prima lor gagica. Am dus-o in Tei. Am vazut-o asa mai junk, ca mine, si m-am gandit ca o sa-i placa. Am baut fiecare cate o halba de bere. Nici macar nu i-am facut cinste. Niciodata nu fac cinste. I-am cerut banii si i-am zis sa ma astepte la masa. Mi-a dat mai mult si nici nu i-am dat restul inapoi. Nu am sarutat-o de rusine ca mancasem usturoi. Am stat chiar departe de ea, probabil la un moment dat s-a simtit chiar jignita. Pe vremea aia nu prea citeam. Citeam Kant si ma dadeam mare cu asta, desi nu intelegeam nimic din el. Citeam dintr-un manual de filozofie si invatam pe de rost nume de filozofi si la orice conversatie aduceam vorba de ei, sa arat cat de tare sunt eu. Nici in muzica nu ma pricepeam. Cand ma intreba cineva de vreo formatie de punk, sau de hardcore, trebuia sa ma uit pe mobil sa le dau nume. Altfel nu stiam. Pe atunci nu fumam, si din cauza asta nu stiam ce sa fac cu mainile la masa. Le tineam tot timpul pe bere. Ea se uita la mine si nu stia toate astea. Ea stia numai ce vedea: un tip speriat de fete, dar totusi nepoliticos cu ele.
La prima intalnire a fost ca la o iesire cu baietii. Mergem unde e mai ieftin, imbracati ca niste junk-eri si cu putini bani la noi.
La prima intalnire nu am respectat ce scria pe tricou. Nici macar nu-l mai am.
La prima intalnire nu m-am sarutat. Nici macar de mana nu am tinut-o. Nici macar guma nu am mestecat inainte. Am si intarziat. Si ploua. Si ascultam in casti Hatebreed pe drum.
La prima intalnire nu am fost eu. Am stat acasa. Am mancat usturoi, am stat in tricoul cu "I fuck on the first date", am baut o bere la halba, ascultam Hatebreed si m-am uitat pe hi5 la poze cu ea si alti prieteni in Tei. Era foarte junk imbracata.
Mi-am zis... "what if?"

post nou.

2009-03-12T02:52:00.000-07:00

scriu rar. îmi neglijez blogul. n-am mai intrat de mult - şi asta zic de fiecare dată când intru. nu-mi place blogul meu. nu mă reprezintă. e la fel ca orice alt blog. nu-mi plac textele mele, de aceea nu mi le prea postez. vreau câteodată ca blogul meu să fie vlog. vreau mai multe posturi cu clipuri şi poze, mai puţine cu text. e plictisitor să pui text pe blog. pentru mine, internetul se rezumă la poze, filme, muzică, jocuri, torente şi programe. pe ultimul loc e textul. nu am răbdare. textul e pentru cărţi, ce caută pe calculator? cine stă să-l citească? sunt de părere că blogurile sunt antiliteratură. deja au început să o ucidă, treptat înlocuind-o. ce vor mai mult? de-aia nu-mi plac mie blogurile. de când toată lumea şi-a făcut blog, am vrut să mi-l şterg.
poate îl şterg acum. şi-aşa nu mi-l citeşte nimeni. fiecare şi-l citeşte p-al lui.

Urmuz vs Poe

2009-03-12T02:35:00.000-07:00

Am în faţă 2 cărţi: un Urmuz şi un Poe. Şi o cană cu ceai.
Prima dată pun mâna pe Urmuz. Muncitor celibatar sinucigaş, găsit mort într-un boschet, fără nicio explicaţie, la vârsta de 40 de ani. Parcă aşa era. Vârsta la care bărbatul se confruntă cu frustrările vieţii pe care a dus-o, şi a celei pe care e pe cale să o ducă. El a decis să renunţe la cea de-a doua. "Pelicanul sau babiţa." Încă mă întreb ce a vrut să spună. Avea idei, avea stil propriu, însă nu avea nimic altceva.
Îl las pe Urmuz. Încerc să apuc cana de ceai, dar mă arde. Pun apoi mâna pe Poe. O carte de 10 ori mai groasă decât a lui Urmuz, intitulată, bineînţeles, "Scrieri Alese". Un fel de best of, mai pe limba noastră. Citesc "Sistemul doctorului Catran şi al profesorului Pană". Se spune că Poe a fost singurul scriitor care a îndrăznit să trăiască doar din scris. Nu-i de mirare că s-a îmbolnăvit şi a murit la 40 de ani. Ca să vezi, aceeaşi vârstă ca şi Urmuz. Tot singur, tot în mizerie, dezamăgit după căsătoria cu verişoara lui, care i-a adus numai probleme, tot la vârsta crucială. Diferenţa între el şi Urmuz e simplitatea ideilor sale, exprimate prin schiţe la persoana I şi poezii, majoritatea tot din perspectiva sa. Ţin să spun că din ideile lui Poe s-au inspirat multe filme şi cărţi ale secolului XIX. Urmuz se exprima aparent fără sens, de aceea niciodată nu a fost vorba la el despre geniu.
Poe a fost primul mare romantic american, Urmuz primul mare avangardist român, fiecare neînţeles la vremea lui, original şi astăzi; amândoi au revoluţionat literatura, niciunul nu şi-a dorit-o.
Mi s-a răcit ceaiul.

poveste misogina

2009-02-19T09:16:00.000-08:00

O tanara doamna astepta avionul in camera de imbarcare a unui mare aeroport. Pentru ca trebuia sa astepte cateva ore, si-a cumparat o carte si un pachet de fursecuri pe care le-a bagat in poseta. S-a asezat in fotoliu in camera VIP a aeroportului ca sa se poata odihni si citi linistita. Langa ea s-a asezat un barbat, si-a deschis o revista si a inceput si el sa citeasca. Ea a luat prima prajitura din pachetul de fursecuri, apoi a luat si barbatul una. S-a simtit iritata dar nu a spus nimic. S-a gandit numai: "Ia uite si la asta ce nesimtit! Daca eram nervoasa il plesneam". Apoi, pentru fiecare prajitura pe care ea o lua, lua si barbatul cate una. Incepea sa o infurie din ce in ce mai tare, dar se abtinea si nu voia sa provoace o scena. Doar se uita din cand in cand urat la el. In final a ramas numai o prajitura. Ea s-a gandit: "Ce o sa faca porcul asta acuma?". La care barbatul, luand ultima prajitura o imparte in doua si ii da si ei jumate. "Asta intrece orice masura!". Femeia s-a infuriat rau de tot. Ii zice barbatului: "Esti un nesimtit!" si isi ia lucrurile in graba si pleaca spre locul de imbarcare. Cand s-a asezat la locul ei in avion, si-a deschis poseta sa-si caute ochelarii, si, spre surprinderea ei, pachetul de fursecuri era acolo, neatins si nedeschis. I-a crapat obrazul de rusine, avionul decolase si nu va mai avea niciodata ocazia sa isi ceara scuze barbatului care si-a impartit pachetul LUI de fursecuri cu ea.

Morala povestii...

...la magazin avea o singura marca de fursecuri. Asta ca sa nu fiu misogin.

Misoginul... se intoarce!

2009-02-18T14:25:00.000-08:00

Vreau sa fac public un text pe care l-am primit pe mail de la bunul meu prieten Vladutz (Ziggy) care mi se pare foarte adevarat. Nu vreau sa se supere nicio persoana (zic nicio pentru ca ma refer la cele de sex feminin). Acest text este irefutabil si mi-ar face placere sa il citeasca mai multa lume. Enjoy :)

Un barbat analizeaza articolul nehotarat din limba
romana:

"Stau si ma gandesc: oare e intamplator faptul ca
tot ce denumeste ceva care te enerveaza, te pune
in pericol, sau te distruge pare a fi FEMININ?
Iar tot ce ne alina, ne bucura si ne mai da un
tel in viata este de natura MASCULINA?
Voi sunteti O ploaie, O zapada, O grindina, O
furtuna. Noi suntem UN soare, UN timp frumos,
UN paradis. Stau si ma uit, chiar nu aveti noroc:
O bucatarie, O vesela, O matura, O caldura, O mizerie.
Noi suntem UN repaus linistit intr-UN fotoliu
confortabil, citind destinsi UN ziar si ascultand
UN jurnal, asta daca nu veniti voi sa semanati
O discordie sau sa ne faceti O sicana. Va dati
mari ca aveti O telecomanda, dar priviti la UN
televizor, unde noi alegem UN post pe care il dorim.
In trecut, pentru a face calcule aveati O numaratoare
prapadita, acum barbatii au inventat UN calculator.
Si ceea ce va defineste, sexul, tot UN sex se spune
si niciodata O sex. Cand va simtiti bine, traiti,
nu-i asa, UN orgasm, iar daca o dati in bara va alegeti
cu O frustrare. Voi puteti avea O carte de credit,
dar aceasta nu inseamna nimic fara UN cont.
Ce poate provoca O problema care se poate transforma
intr-O catastrofa? O eroare de pilotaj, O pana de
benzina, O proasta vizibilitate, O intrerupere de
curent. Voi pentru a ne inrobi doriti O casatorie,
dar exista si eliberarea care este UN divort.
Este limpede ca limba romana a fost inventata de UN
barbat, care nu v-a avut deloc la suflet
(mai, si asta tot UN suflet este!)..."

nothing like the crap you see on tv

2009-02-08T09:13:00.000-08:00

I've come across some nice commercials realized by a financial institution from the US. The technique used in realizing them is the anchorage of the marketing concepts, therefor it makes a connection with NLP - NeuroLinguistic Programming. It presumes the use of some common elements which make the viewer think he is watching ads which promote the same company; in fact he is watching only ads made by the same firm, with the same motto, but promoting different misundarstandings with subliminal messages which act upon the emotive side of the human brain.
Enjoy :)

www.adprint.ro

2009-01-25T08:18:00.000-08:00

AdPrint Festival from Brasov reaches its 10th edition, the fifth full European one after 5 regional competitions. The festival’s core recognition goes to creative teams, as it is the only European advertising contest that awards the partnership behind great ideas. The philosophy of the latest editions places even more weight on the role of the creative team and that reflects in the type of jury structure. Simply put, creative teams that judge creative teams.

Here are some winning photos from the last edition:

Team: Gongu & Alina
Agency: Graffiti BBDO, Bucharest
Print: History in brief

Team: Galan/Veiga/Diez
Agency: MCCANN ERICKSON
Print: AWARENESS CAMPAIGN
Team: Hine/ Riommi/ Nedelschi/ Vittorioso
Agency: Saatchi&Saatchi Romania
Print: 1961
Team: Vinciguerra / Dermaux
Agency: Publicis Conseil (Paris)
Print: Trimmer Range
Team: Maris/ Loos/ Bottez/ Ampe
Agency: Duval Guillaume Brussels
Print: Airbag
Team: Giovanni Settesoldi&Luissandro Del Gobbo
Agency: Callegari Berville Grey
Print: SHS Goodbye Innocence
Team: Antonio Montero/Carlos Jorge/Félix del Valle
Agency: Contrapunto
Print: Against Death Penalty
Team: Giovanni Settesoldi&Luissandro Del Gobbo
Agency: Callegari Berville Grey
Print: Gastromilk

daca aveti 3 minute...

2009-01-22T02:48:00.000-08:00

stiu k n-am mai postat de mult, dar am de gand zilele astea. totusi nu pot sa ma abtin sa nu va arat si voua ce desen animat am descoperit pe net. mi se pare foarte simpatic si... cred k merge foarte bine vazut cand esti fumat sau poate chiar pe ceva mai naspa.

war is in the dance

2008-12-28T11:00:00.000-08:00

Dear diary,

Here are some things that I've done lately! :D

My mom's cute birthday party...

What Christmas Eve meant for me:

Playin with my dad

Been also to parties ;))

Fallen in love 8->

Hanging out with my friends...

Doing sports...

And doing a lot of laba :)

Thanks for your time, cute diary of mine!

Love,
Prichindel :)

picnic la sfarsitul lumii

2008-12-21T07:04:00.000-08:00

"Sylviei i se părea că celor trei nu le păsa deloc dacă mai trăia cineva pe Pământ sau nu. Erau, îşi dădu seama Sylvia, pur şi simplu îndrăgostiţi unul de altul.
- Se iubesc. Uimitor, îi spuse ea divaolului.
- Dragostea, răspunse diavolul. Una din cele mai bune invenţii ale mele.
- Nu mă interesează, spuse Sylvia, cine a inventat-o şi de ce. Tot ce ştiu este că, de când am căpătat trupul acesta, am vrut să mă rostogolesc sărutând nişte piele caldă. Trebuie să mă duc jos, la ei. Multe depind de lighioanele astea. Trebuie să-i ajut. Am o misiune. Sunt un înger. Încep să uit de Minţi.
- Nu bate câmpii, spuse diavolul. Nimic nu depinde de nimic. Nimic nu se va întâmpla, orice s-ar întâmpla. Spune-le creierilor tăi cei creţi să plece acasă - bâlciul s-a sfârşit.
- Am şters-o către lumea de jos, Mephistopheles.
- Un Orfeu ca la carte, nu?
- Şi tu ce-ai vrea să fac?
- Să iei ceva pui prăjit, nişte ouă umplute, al dracului de bune, o felie de pepene, sticla asta de molan...
Diavolul scoase de neunde un coş de picnic, vreo două pahare de vin şi ştergare de in.
- Ce drăguţ. Un picnic la Sfârşitul Lumii.
- Şi ce, Sfârşitul Lumii ar trebui să fie neapărat întâmpinat cu calicie şi tăgadă?
- Trebuie să fie ceva ce pot face acolo jos, insistă Sylvia.
- Ba nu poţi face nimic. Pe de altă parte, eu aş putea face câte ceva, DUPĂ ce termin cu picnicul. Pentru că aşa sunt, aşa vreau să ştii, diavolul ex machina. Pot face ca lucrurile să meargă după cum vreau eu. Pot face totul să dispară, sau pot să mă bucur de spectacol fără să ridic un deget. Ce-mi sugerezi?
Încăpăţânarea ei îl îngrijora pe diavol. Când inventase dragostea, nu pusese la socoteală acest gen de tenacitate. Inventase dragostea dintr-un moft, ca să-L oftice pe Dumnezeu, care, la mânie, despicase fiinţa umană în două, vrând ca acea fiinţă să rămână pe veci nefericită, în căutarea jumătăţii sale, de-a pururi ştirbită şi neîmplinită. Dar, într-un avânt de răzvrătire, diavolul făcuse cleiul dragostei, care să contracareze pedeapsa lui Dumnezeu şi să dea alinare bietei creaturi despicate. Dar şi acest clei scăpase de sub control şi mustea acum din toţi porii firii."

E doar viziunea unui om. Mi-a placut si m-am gandit sa o pun pe blog.
Andrei Codrescu, "Mesi@", 1999

friday night horror movie time!!

2008-12-18T13:48:00.000-08:00

We’re dancing on the rhythm of our heartbeats. That’s life. Unfortunately, there’s always a wrong step in our dance.

I’m trying to wake up from my luxurious dream of being unconscious, always blind at what they show me, deaf at what they say and dumb at what they ask me. It’s like a psychedelic illusion in which no matter what you see, hear or say, you feel free like a shit flushed from a toilet.

You get to see on a rainy Friday evening a horror flick, afterwards you go to your room, turn off the light, get into bed and start jerking off with the permanent fear of your parents who are sleeping in the room next to yours. You get sweaty, drained and powerless, your hands start shaking and your whole body starts shaking like a fucking jelly. You never stop regretting that you can’t lock your door.

Why the fuck did you had to watch Tomas Alfredson’s “Lat den ratte komma in” (“Let the right one in”)? This is what started all this; some short sexually explicit scenes with some 12-year olds. What just happened to “Nosferatu”, “Faust”, “Frankenstein” and “The Exorcist”? Did you all forget German expressionism? Does old Dr. Caligari say anything to you anymore?

In the short story anthology “Prime Evil”, Douglas Winter states that “Horror is not a genre, like the mystery or science fiction or the western. It is not a kind of fiction, meant to be confined to the ghetto of a special shelf of libraries or bookstores. Horror is an emotion.”

I have to correct you there, chief. Suspense is an emotion. Thriller is also an emotion, and also drama, which is mostly a genre, is an emotion by the fact that you have to cry at the ending most of the times. Horror is nothing more than a genre just like Sci-Fi or western. If you also feel it’s an emotion, then feel free to jerk off after watching “Lat den ratte komma in”, just like the little film fan-stereotype boy I’ve told you about earlier.

Hey, if you would do that, I wouldn’t condemn you. That movie is pretty fucking boring and Swedish too.

Ce este marketing-ul?

2008-12-16T05:19:00.000-08:00

Vezi o tipa buna la un party. Te apropii de ea si spui: “Sunt o bestie in pat”.
Acesta este Direct Marketing.

Esti la un party cu un grup de prieteni si vezi o tipa buna. Unul dintre prietenii tai se apropie de ea, arata cu degetul inspre tine si spune: “Il vezi p-ala de acolo? E o bestie in pat”.
Acesta este Advertising.

Vezi o tipa misto la un party. Te duci la ea si ii ceri numarul de telefon. A doua zi o suni si spui:”Sunt o bestie in pat”.
Acesta este Telemarketing.

Esti la un party si vezi o tipa buna. Te ridici, te aranjezi, te duci la ea si ii dai de baut. Ii spui lucruri dragute, dansezi cu ea si apoi mergeti sus intr-o camera. O ajuti sa se dezbrace si apoi ii spui: “Apropo, sunt o bestie in pat”.
Acesta este Public Relations.

Esti la o petrecere si vezi o tipa buna. Ea vine la tine si-ti spune: “Esti o bestie in pat”.
Acesta este Brand Recognition

gol.

2008-12-07T09:23:00.000-08:00

atât de sâmbătă e astăzi,
şi-atât de-aproape pare luni;
şi te gândeşti doar la prieteni,
dar ţi-e prea lene ca să-i suni.
atât de scumpă e tăcerea,
de te adoarme imediat,
şi-atât de-amarnic este faptul
că toată ziua stai în pat.
aştepţi şi-aştepţi, şi nu mai vine,
dar cine? cine? cine-i invitat?
şi nu mai poţi şi mori în aşteptarea
clipei în care tot va fi schimbat.

te trezeşti şi te îndrepţi spre calorifer,
dar constaţi că nu ai apă caldă în el.
apoi te duci la telefon,
şi realizezi că nu ai ton.
şi iei mobilul că n-ai de ales,
dar n-ai credit decât pentru-n SMS.
te duci la bucătărie, te uiţi în frigider,
şi constaţi că nu-i decât un mare gol în el.
îţi aprinzi o ţigară şi ieşi pe balcon,
e vreme frumoasă iar ţie ţi-e somn,
şi-ai o moacă supărată,
eşti nervoasă, inhibată.
oglinda îţi spune să-ţi cauţi frizer,
portofelul zbiară de golul din el,
iubitul s-a dus şi tu ai rămas,
izbită în plin, lipsită de glas.
slujbă ratată, facultate: de unde?
nici n-ai bani din ce te tunde.
şi-ai o moacă de surprins...
fericirea e moartă,
tristeţea a-nvins.

atât de sâmbătă a fost,
e noapte în club, e viaţă fără rost.
atât de singură şi tristă eşti.
nici nu mai ştii să zâmbeşti.
şi fără sfială aştepţi clipa;
atât de-aproape pare luni;
cea fără glas, tu eşti doar tipa
ce zi de zi crede minciuni.
***
atât de dimineaţă este,
atât de sec e gustul ei,
şi-atât de dulce vine-o veste
că vine clipa să reiei.

Frumuseţe

2008-12-06T10:52:00.000-08:00

Răspunsul meu la asta:

:))

În putreda oglindă obeza formele-şi admiră,
Iar aburi de sudoare-i produc condens treptat.
Difuza formă hâdă de piele şi de zgârciuri
Se scurge peste carnea care a transpirat.
*
Din gura ei slobodă cad picuri de salivă
Pe sutienu-i umed borât peste stomac;
Şi burta cea hidoasă pompând în respiraţii
Secretă din buric mâncare de gândac.
*
Ascunsă-n subsuoară, prin părul ei cel dens,
E-o faună şi-o floră de neînchipuit!
Bucăţi nemestecate şi picături de ciorbă
Sunt hrana celor care aici au locuit.
*
Sub sânii ei cei râncezi, moi şi fără formă,
Se trage-o dungă albă de caş foarte amar;
Mai jos între picioare, sub chiloţeii umezi,
Distingi hectare-ntregi de păr murdar.
*
Apoi, puţin la spate, peste câmpii arate,
Pe drumul lenjeriei cea fără garanţie,
Sub bucile diforme, cu cratere şi coşuri,
Se trage la jumate o dungă maronie.
*
În baia cea murdară e loc de un goodbye,
Pe gresia cleioasă şi veşnic nespălată.
Obeza-şi bagă-n gură degetele-i grase,
Apucând de-o crustă cu boli contaminată
*
Şi cade în genunchi cu capul în chiuvetă,
Tuşind cu stropi de vomă nou născută...
Şi pe oglinda spartă, în semiîntuneric,
Sar bucaţi de carne ce pare mult stătută.
*
În putreda oglindă obeza formele-şi admiră;
Apoi se-ntoarce brusc de se ridică praful.
Genunchii i se-nmoaie. Zâmbeşte ca o divă.
"Nu te mişca, frumoaso," îi spune fotograful.

Cantec.

2008-12-06T09:14:00.000-08:00

Domnul meu,
Ochii i-ai deschis si-ai dat de greu;
Doar in somn
Viata ta e viata unui domn.
Pe jumate,
Doar atat de-ai fi facut,
Un lucru-i sigur:
Ai s-o iei mereu de la-nceput!

Tot ce vrei
Te incolaceste ca un trei,
Mintea ta
Doar in somn e sigura pe ea...
Si somnul dulce
Te invaluie placut...
Noaptea te duce
Spre acelasi inceput!

Ai sa-mi spui
Ca mai bine e decat cand nu-i,
Ca-i mai sfant
Fara liniste chiar si-n mormant.
Crezi ca stii bine
Despre universul tau tacut...
Totul vine de la sine,
E mereu acelasi inceput...

{frica de curaj}

2008-12-01T12:47:00.000-08:00

ASTA:

{pentru ca de fiecare data cand incercam sa spun ceva toti reuseau sa spuna altceva}
-
{pentru ca de fiecare data cand faceam un pas inainte eram cu mult in urma celor care alergau inaintea mea}
-
{pentru ca de fiecare data cand recuperam ce am pierdut ceilalti se plictiseau de ce au recuperat}
...
{pentru ca de fiecare data cand ma complicam sa gasesc o solutie, altcineva o gasea din greseala inaintea mea}
si...
{pentru ca de fiecare data cand ma luptam sa obtin ceva nou, ceilalti deja schimbau conceptul de "nou"}
nu te opri!!!!11
{pentru ca de fiecare data cand urcam scarile, cineva lua liftul si ma astepta acolo sus}
-
nu o sa ma mai opresc niciodata din mers.

Mai conteaza ce stim despre tara asta??

2008-12-01T10:44:00.000-08:00

Deci...

Istoria e în felul următor:
Păi...
Că când...
În decembrie 89 a murit Ceauşescu.
A suferit o decepţie
Cum că ţara nu l-a vrut
Dar el a vrut-o înapoi.
Păi...
Că când...
În acelaşi decembrie 89 a murit şi Mitză.
S-a spânzurat că l-a părăsit iubita.
Cum că ea nu l-a vrut
Dar el a vrut-o înapoi.
Păi...
Că când...
În acelaşi decembrie 89
Pe Matei l-au supus părinţii la exorcizare
Cu preotu' satului
Că era autist şi ei credeau că era posedat de demoni.
Păi...
Că când...
În acelaşi decembrie 89 alt Raul s-a apucat de fumat.
A intrat şi el la liceu.
Mitză era coleg cu el şi îi procura prezervative că nu se prea găseau pe vremea aia.
Păi...
Că când...
Prin decembrie 89 Ceauşescu a suferit o indigestie
A dat vina pe Leana că nu i-a dat sex cu o seară înainte.
Şi niciodată după aceea.
El nu ştia ce e aia indigestie
Şi nici n-a aflat vreodată că aşa se cheamă ce a avut el.
Păi...
Că când...
Mitză s-a spânzurat exact în ziua în care
Ceauşescu a suferit indigestia
Iar în aceeaşi zi lui Raul i s-a spart prezervativul de la Mitză
Şi îşi făcea gânduri negre despre un eventual copil-atomic.
Păi...
Că când...
Când a murit Mitză
Raul a luat SIDA.
El nu ştia ce e aia SIDA
Şi nici n-a aflat vreodată că aşa se cheamă ce a avut el.
Păi...
Că când Raul a aflat de moartea lui Mitză
Ceauşescu şi cu Leana erau judecaţi.
Revoluţia se sfârşise.
Păi...
Că când...
Azi Mitză ar fi avut 33 de ani.
Raul a murit în decembrie 94.
La fix 5 ani după ce s-a constatat
În autopsia Leanei că era infectată cu HIV.
Acelaşi HIV transmis prietenei lui Raul
Căreia i se făcuse injecţie cu aceeaşi seringă ca şi Leanei.
Şi multor altora.
Păi...
Că când...
Matei, autistul, are 29 de ani şi luptă cu boala.
Dar trăieşte.
Şi s-a apucat de fumat.
"Ţară de căcat, revoluţie de căcat"
Este noul subiect de conversaţie
Stârnit în cârciuma în care el face cinste
Cu Budai Beer la toată lumea.

Trei virgulă paişpe.

2008-10-29T16:32:00.000-07:00

Am văzut recent filmul Pi. Nu e genial. E doar SF. Nimic din ce e SF nu are cum să fie genial pentru că ar trebui în primul rând să poată fi aplicat în realitate ca să fie genial.

Eu de regulă mi-am băgat picioru' în ea matematică. Da' mi-a rămas în minte o concepţie din film care zicea aşa: natura e formată din numere, există o ordine matematică în univers pentru tot, totul poate fi reprodus din cifre. Totul e făcut din calcule. Natura e matematică pură. Aşa zic ei. Hai să presupunem că ar fi aşa. Pornind de la ideea asta, hai să facem un pic de matematică: logaritmăm un număr negativ - nu putem. Căutăm matrice în pi, cum zicea în film - imposibil! Scoatem cotangentă de 0 sau tangentă de 90 şi ghici ce? Dai de un căcat care nu există. Atâtea funcţii, valori şi rezultate valabile doar pe anumite intervale, inexistente în afara lor. Ce aberez atâta? Cel mai clasic exemplu în pula mea: numitorul zero la o fracţie. NU EXISTĂ REZULTAT pentru asta. Acu' să ne întoarcem la film. Natura e matematică, nu? Aşa zice. Cum dracu' să fie natura matematică dacă în natură totul are sens, totul compus cu totul merge, totul are o formă exactă, bine determinată, tot ce e calculat dă un rezultat. Atunci de ce dracu' sunt atâtea goluri în matematică? De ce multe lucruri nu dau rezultat acolo?

Hai să luăm ca exemplu fracţia cu numitorul zero şi să o aplicăm în natură - ai n mere şi vrei să le împarţi la zero oameni. Ce faci cu ălea n mere dacă nu ai cui să le împarţi? Le mănânci tu în pula mea! Le ţii pentru tine. În matematică tu ai un număr împărţit la zero. Deci nu ai la ce să îl împarţi, dar nici nu poţi să îl ţii pentru tine pentru că tu în matematică nu exişti. Există doar numerele. În natură exişti doar ca un egoist care a mâncat un anumit număr de mere. Nu ai altă putere asupra ta. Nu tu ai creat acele mere, ci doar le-ai mâncat. În matematică nu tu ai creat acele numere, ci doar le-ai scris, dar nu le-ai dat gata cum le-ai dat pe mere în realitate. În matematică ele te-au dat gata pe tine.

Natura daca s-ar baza pe matematică ar da un răspuns la fracţia cu numitorul zero. Conform filmului, în clipa în care găsim răspuns la asta în natură Îl găsim pe Dumnezeu. Natura e matematică codificată şi în clipa în care noi am aflat cel din urmă rezultat la un calcul considerat imposibil până atunci putem spune că am chemat sfârşitul lumii la noi acasă. Dar asta nu o să fie prea curând. Noroc cu egoismul uman care vrea să ţină toate merele pentru el. Dacă ar găsi o modalitate să le împartă nimănui... am beli pula.

Cam asta e ideea în filmul Pi.

Lamento

2008-10-29T16:19:00.001-07:00

Ne pasăm pe ploaie inima unul la altul
Scormonind în vreascuri după vreun strop mai curat
Decât cei scurşi de pe burlanele fabricii de comedii.
Ne fugărim în joacă împiedicaţi de cariile şoselei
Ferindu-ne de conservele înmatriculate în grabă
Care spulberă musonul de ora cinci jumate
În săgeţi de curent mici şi tăioase.

Am vânat împreună o tragedie citadină
Şi-o mulgem de motorina vâscoasă şi proaspătă
Ca să asigurăm hrana de weekend
A odraslelor noastre din oţel, plastic şi carbon
Pe care de mici le-am învăţat
Să se introducă singure în priză
Ca să adoarmă.

Dansăm pe ritmuri de motor industrial
Reflectându-ne goi în ochii artificiali ai ferestrelor
Amintindu-ne de vremurile când
Mâncam prin tuburi la cofetăria partidului conservator
Fiecare câte o felie de tort de cauciuc.

Jurnalul mincinos

2008-10-29T16:10:00.000-07:00

Mă sufocă tot ce sunt pe cale să scriu pentru că ştiu că nimic din ceea ce voi scrie nu a mai fost scris vreodată. Sunt momente în care idei care nu au mai fost scrise mă abundă, şi momente în care atunci când îmi propun să le scriu acestea devin banale, brusc transformându-se în nimic nou. Cum de noi gândim atât de frumos şi acţionăm atât de prostesc? Tot ce îmi spun în sinea mea e filosofie şi tot ce las să se vadă că spun e prostie. Nu sunt făcut să vorbesc în lumea asta, nici să scriu şi nici să ascult. Mă bucură tot ce e nou, urmând să mă supere după ce intră în banal. Vopseaua gândurilor mele pur şi simplu nu se asortează cu peretele faptelor mele. Îmi pare rău... Dacă aş putea scrie un roman fără să scriu nimic, tipărindu-se pe hârtie tot ceea ce gândesc... atunci aş spune că fac literatură. Atunci s-ar putea publica cel mai frumos jurnal publicat vreodată, cea mai sugestivă autobiografie posibilă, cea mai pură şi subtilă analiză psihologică a ceea ce mintea umană este de fapt. Dar dacă aş acţiona luând un creion şi un caiet şi aş scrie în el ceea ce prin absurd numesc jurnal, mi-aş înveli creierul şi inima în plastic, ocolind tot ceea ce vreau de fapt să spun. Tuturor le e greu să se mărturisească ştiind că le va citi cineva gândurile şi astfel se creează o cenzură instinctuală, nedorită dar autoimpusă inconştient. Nu există o aşa-zisă spovedanie sinceră, la fel cum nu există drum fără ocolişuri între a gândi şi a scrie.
Nu ştiu ce să mai scriu, dar ştiu să gândesc ce aş fi putut scrie.
Nu voi ţine niciodată un jurnal sincer.

***

Când mă bucur nu fac altceva decât să plagiez bucuria celui care s-a bucurat înaintea mea.
Mi-e frică să mai fiu vreodată fericit.